Levis Winter Lookbook

I want it all!



Darla Baker is the pretty face behind the garments.

xoxo,
susie

Cum il convingi sa isi schimbe stilul?

Daca ai vrea sa ii modifici stilul vestimentar dar nu stii cum, daca ai vrea sa il faci macar sa mediteze cateva secunde asupra ideii unei esarfe colorate sau a unui jeans diferit de clasicul albastru, afla si cum poti sa il convingi ca a venit momentul unei schimbari de atitudine exprimata in haine vesele!

Despre barbati si fragilul orgoliu masculin s-au scris suficiente carti astfel incat sa ne dam seama ca, daca dorim o schimbare in ceea ce priveste imbracamintea si stilul lor vestimenar, trebuie sa o propunem cu tact si subtilitate. Probabil ca nu va reactiona pozitiv la pareri prea evidente in care iti expui punctul de vedere asupra dezastrului vestimentar pe care el il numeste reusita. Pornind de la ideea ca orice barbat isi doreste sa fie apreciat si complimentat, mai ales intr-un domeniu in care uneori gafeaza, poti folosi acest lucru pentru a-i sugera adoptarea unui nou stil. Schimbarile se fac treptat, niciodata nu va fi de acord sa treaca, de exemplu, de la stilul sport care il caracteriza inca din copilarie la cel office sau elegant peste noapte.

Insa tu ti-ai dori macar uneori sa indrazneasca sa poarte ceva diferit, adaptat situatiei, ceva nou prin care sa iasa in evidenta prin originalitate si nu sa se contopeasca intotdeauna cu decorul oamenilor simpli care poarta vesnic acelasi culori sau haine care nu exprima nimic.
In primul rand inarmeaza-te cu suficienta rabdare astfel incat sa infrunti obiectiile pe care le va scoate la inaintare in momentul in care ii propui un articol de imbracaminte care nu se incadreaza in viziunea lui asupra vestimentatiei potrivite.

Propune pentru inceput o vizita scurta la cateva magazine in care tu stii sigur ca vei gasi ceva interesant care ii va capta atentia. Sugereaza faptul ca tu ai nevoie de o rochie noua, o pereche de pantofi sau o esarfa si ti-ar face placerea daca te-ar insoti si eventual daca si-ar exprima punctul de vedere deoarece parerea lui conteaza pentru tine. Astfel vei trece peste blocajul psihic, acordandu-i credite pentru bun gust si simt critic. Majoritatea barbatilor recunosc faptul ca detesta sa mearga la cumparaturi cu partenera deorece se simt inutili, nebagati in seama, indeplinind eventual banalul rol de carus al bagajelor.

Odata ajunsi la fata locului plaseaza cateva atentii asupra noilor colectii pentru barbati si manifesta-ti entuziasmul cu privire la un anumit articol vestimentar si cat de mult ti-ai dori sa il vezi imbracat asa. Mici complimente asupra faptului ca o pereche de blugi il fac mai suplu, o anumita culoare de t-shirt ii scoate ochii in evidenta, o vesta in carouri ar merge de minune cu tenesii pe care deja ii are, il va face sa accepte mai usor trecerea catre un alt stil.

Totul trebuie sa se faca treptat, altfel risti sa il pierzi pe drum sau sa devina complet reticent la orice sugestie ulterioara care ii da de inteles faptu ca nu are gusturi, simt estetic sau haine potrivite, ca incerci sa il schimbi si nu il accepti asa cum este.
De asemnea, elementul surpriza poate fi introdus in scena: cu o anumita ocazie ii faci cadou o pereche de jeansi vintage, o curea interesanta sau o esarfa cu imprimeuri in culori mai calme, pentru inceput. Pentru ca sunt din partea ta, va incerca sa iti faca pe plac purtandu-le iar pana la urma acceptand faptul ca ii sta mult mai bine asa.

O buna ocazie in care poti strecura cateva informatii utile este atunci cand rasfoiti impreuna un ziar sau o revista. Barbatii se feresc de obicei de revistele glossy sau de moda, considerandu-le inutile sau exagerate. Insa un moment prielnic este exact acela in care revista contine informatii atat despre moda cat si despre un al subiect pe care el l-ar putea gasi interesant. Insista la sectiunea de ‘moda si stil’ sa ii arati cateva articole absolut originale care i-ar veni turnate. Deja daca aude de mai mult de doua ori asta ar putea sa il puna pe ganduri si macar sa incerce si abordarea stilului trendy, de pilda.

Poti apela de asemenea la sfaturile unui stilist profesionist, care ar putea sa isi dea cu parerea asupra acestui subiect, aducand in discutie cateva elemente de nou in ceea ce priveste un outfit banal, care nu iese cu nimic in evidenta.

Daca este adeptul stilului bussines, poti incerca sa ii propui o cravata interesanta sau o camasa intr-o culoare indrazneata.
Daca merge pe linia lejera oferita de imbracamintea clasica sugereaza-i o schimbare catre o combinatie de stiluri in care sunt permise variatii precum: tricouri cu logo-uri interesante, esarfa/fular, o vesta cu nasturi patrati, un sacou in carouri sau o pereche de pantaloni din denim prespalati.

Insa unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le retii atunci cand incerci sa schimbi ceva este ca nu trebuie sa critici erorile vestimentare pe care le face ci mai degraba sa incurajezi momentele in care ii iese bine, incearca ceva nou, se lasa pe mana ta in ceea ce priveste o anumita alegere sau accepta si alte propuneri.

Libertatea consta in exprimarea neingradita a personalitatii iar hainele vin sa faca exact acest lucru. Arat-i ca poate sa se reinventeze si sa se exprime intr-o mie de feluri diferite.

sursa- envy.ro

xoxo,
susie

Plina de dezamagire...

E deja ora 00.24, a trecut ziua in care puteai face glume proaste si sa te scoti spunand ca a fost o pacaleala de 1 aprilie. Cand citesti aceste randuri vreau sa te cuprinda o stare de dezamagire. S-au dus vremurile alea frumoase de cand eram mica cand orice mi s-ar fi spus in aceasta zi nu credeam nimic, stiind ca toata lumea pacaleste pe toata lumea.
Azi nu am fost pacalita, nici nu au incercat sa ma pacaleasca. Dintr-un mic sudiu facut in cercul meu de prieteni, nimeni nu a fost pacalit, nimeni nu a incercat sa pacaleasca. Cica s-a maturizat lumea, that's bullshit! Cand trebuie sa fie maturi, se poarta ca niste copii oligofreni, dar cand e vorba de o traditie frumoasa, " Suntem maturi noi, nu ne mai pacalim".
Deci da... sunt foarte dezamagita. E primul 1 aprilie in care nu am fost pacalita si sper sa fie si ultimul!!

xoxo,
susie

Wish list...

xoxo for my Easter Bunny <3

It must be real

Edie was a filmmaker, a collaborator and artist with other underground and experimental filmmakers at a time when making a non-Hollywood film was almost a revolutionary act. Like you she was young at a time when a wave of technological advancements– new video camera, audio recorders and film cameras– were putting power in the hands of the people to tell their own stories. This is a pursuit she believed in fiercely. She said often to fellow adventurers in her filmmaking pursuits, “It must be real, if it isn’t real, there is no movie.” On the eve of the release of a HIGHLY fictionalized Hollywood account of Edie’s life, we hope you will join us in our Internet and video experiment of making real screen tests of real people. WE know you can tell the difference, as she would have wanted, between what is real and what is not.

-Melissa Painter

“I do love Alice in Wonderland though. That’s something I think I could do very well. Don’t you think we ought to do an A.W.? A.W.’s Alice in Wonderland? Andy Warhol’s Alice in Wonderland? A.W. stands for a lot of things, I understand. It, uh, it would make a fantastic film. So I wanted somebody to write the script for it, in a modern sense. Think it would be the most marvelous movie in the world. If it could be done. Don’t you think? Really I don’t think they’ve done one since they did a Walt Disney one- which isn’t really doing it. In a sense it is, but not in the way it really should be done. What’s needed right now is a real scene. I mean not just cartoon characters but the actual character of people because there’s so many fantastic people that you might as well use the people.”

– EDIE 1965

“To be an underground filmmaker… one felt that you were engaged in forbidden activity, which of course lead us to Andy and 47th St and the factory because Andy was hosting this whole feeling of rebellion in image where we could all participate in doing things that were ridiculous and absurd…and so to get a bunch of people who all feel that the sky’s the limit to start being able to do crazy ridiculous image with Andy…

[John, what did it feel like to be in a movie that Warhol directed?] Well, it felt like you were talking your pants off. It was embarrassing. You wondered what were you doing? Why are you doing this? And yet at the same time you knew… You didn’t know then, but to think about it now, I mean imagine you are there and there’s a hundred million dollars worth of art lying around on the floor, and these people fooling around with cameras. Andy, and I’m there with him doing the same thing, and there’s Edie, and we’re all there doing this. And so on the one hand there’s the rebellion, because you know you’re not supposed to, and on the other hand you know that its really really important, and yet its just going to disapear. So that was a peculiar feeling. ”

-John Palmer

xoxo,

susie

Indeed

xoxo,
susie

♥ Danny Roberts

xoxo,
susie